Traditiile invatamantului metalurgic in Romania sunt vechi, avand originea in dezvoltarea metalurgiei feroase si neferoase pe teritoriul tarii noastre. Astfel, dupa aparitia primelor unitati industriale metalurgice in Banat, in secolul al XVIII-lea, la 23 ianuarie 1729 ia fiinta scoala de Mine si Metalurgie feroasa de la Oravita, transferata apoi, dupa 60 de ani, la Resita, unde in anul 1771 s-a pus in functiune uzina noua cu 2 furnale mari pentru acea vreme si 3 ateliere de drugi de fier: unul pentru fier de scule si altul pentru poleit.

Primele notiuni de metalurgie sunt introduse de Gheorghe Asachi in anul 1813 in cursurile de inginerie de la scoala Greceasca din Iasi. intr-un studiu din anul 1842, efectuat de o comisie din care a facut parte si Gheorghe Asachi, s-a propus introducerea unui curs de Metalurgie in anul III la sectia de Ingineri de Exploatare.

In anul 1867 se reinfiinteaza prin decret, scoala de Poduri, sosele si Mine cu durata de 5 ani. in anul IV erau prevazute doua sectiuni:
– Poduri si sosele;
– Mine, care cuprindea si cursuri de Metalurgie.

Aceste cursuri cuprindeau nu numai cunostinte stricte de metalurgie ci si cunostinte mai largi din domeniul prelucrarii secundare si a utilizarii metalelor si aliajelor. Cu timpul, cursul s-a intitulat „Tehnologia metalelor”, denumire care s-a pastrat pana in zilele noastre.